Dr. Mihai Iacob este Coordonatorul Grupului de Excelență Ecografia MF al SNMF, Președinte al Societății de Medicină de Familie din Timiș și Președinte EUVEKUS (The European Ultrasound Working Group în Family Medicine cu sediul în Viena). Pe 28 ianuarie a participat în calitate de Speaker în cadrul Xgrupului „Pacientul de Acasă”.

Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Mihai Iacob din cadrul evenimentului:

„Tema evenimentului este una foarte interesantă, de fapt este o analiză a sistemului medical românesc, vizavi de accesul pacienților la acest sistem, în România, dar nu numai, iar pentru a înțelege foarte bine toate aspectele acestei analize trebuie să vedem de unde am plecat înainte de izbucnirea pandemiei, undeva în luna februarie, martie 2020. Dacă ne aducem aminte, eram în fața unei revoluții tehnologice a sistemelor medicale la nivel mondial și european. Progresele tehnologice perturbau cumva lumea noastră liniștită din 2019, prin multiplele device-uri medicale, miniaturizate ce au devenit din ce în ce mai ieftine și mai ușor de utilizat.

Pacienții s-au îndreptat către aceste device-uri, spre un sistem de sănătate personalizat și au dorit din ce în ce mai mult să preia controlul asupra stării lor de sănătate, ceea ce mi se pare absolut normal. În acea perioadă s-au dezvoltat toate tipurile de analiză statistică, cercetare, analiza datelor, metode de învățare automată, inteligență artificială, e-health, dezvoltare digitală, tehnologie avansată, dezvoltarea rețelelor sociale, care practic au anunțat această revoluție tehnologică medicală şi au determinat o transformare majoră a vieţii sociale la nivel mondial.

Practica medicală a fost lentă și greu adaptabilă la progres. Eu fac parte din două grupuri de lucru. Un grup național, al Societății Naționale de Medicină de Familie, care se ocupă practic de implementarea unor tehnologii medicale moderne de tipul Point of Care Testing (investigaţii medicale paraclinice rapide efectuate la locul de examinare al pacientului), ultrasonografie multi parametrică clinică, care reprezintă o tehnologia mai avansată ce te ajută să vezi majoritatea organelor din interiorul pacientului tău. 

La nivel european, avem un grup de lucru cu sediul la Viena și pot să vă povestesc despre aceste perspective, trăindu-le direct sub colaborarea cu două mari organizații mondiale WONCA și Federaţia Europeană de Ultrasonografie (EFSUMB). Am dezvoltat o serie de cursuri, de utilizare a acestor device-uri și tehnologii, în toată Europa. Interesul medicilor a fost extrem de crescut și mă bucur, pentru că am început să simțim că va veni momentul în care medicul de familie va trebui să rezolve în cabinetul lui din ce în ce mai multe probleme medicale atât din perspectiva diagnosticului pozitiv cât şi a celui diferenţial.

Trebuie să creștem acuratețea diagnosticului clinico ultrasonografic în cabinetul medicului de familie, dar nu numai, prin aceste Point of Care Testing, ci prin utilizarea unor tehnologii avansate care pot să-ți dea rezultatele într-un timp scurt și chiar și la domiciliul pacientului. Practic, ne-au obligat aceste dezvoltări tehnologice să trecem, de la o disciplină a medicinei de familie reactivă, la una proactivă în practică medicală curentă.

Pandemia Covid19 a fost o mare provocare pentru sistemul medical românesc, care era total nepregătit, așa cum din păcate s-a dovedit. Ar trebui să facem, de această dată, o analiză onestă a tuturor datelor pe care le avem. Sistemul medical românesc s-a bazat în proporție de 80-90% pe sistemul terțiar și foarte puțin pe sistemul primar sau secundar, aceasta însemnând că s-au bazat pe spitale. Fondurile au fost investite preponderent în această direcţie. În România avem spitale de tip „mamut”, monolit, de 10-15 etaje, în care există 2-3 circuite, 3-5 lifturi și o scară de acces, fapt care ne arată că nu am fost pregătiți pentru această pandemie în nici un caz în acest sistem terţiar învechit din punct de vedere al infrastructurii care provine în peste 90% din sistemul socialist.

Spitalele moderne din țările europene sunt dezvoltate pe orizontală, nu pe verticală. Acest lucru trebuie regândit major. În al doilea rând, adresabilitatea pacienților în această perioadă pandemică a fost predominant către medicii de familie, în proporție de 95%, către sistemul medical primar. Noi în România am construit un sistem medical primar cu o finanțare de 6,7%, față de alte țări dezvoltate în care se investește 15% sau țări precum Israel, în care se investește peste 25% din fondul național unic de asigurări de sănătate. Suntem țara cu investiţia cea mai mică în sistemul medical primar din ţările Uniunii Europene şi cu cel mai mare de număr de consultaţii prestate în medicina de familie, conform ultimilor statistici europene OECD.

Subfinanțarea ne-a determinat să fim într-o penurie permanentă, iar medicii de familie nu au putut să investească foarte mult în infrastructură şi dotarea cabinetelor lor. Este foarte important să știm că sunt 11 mii de medici de familie la nivel național, care dacă ar fi avut o infrastructură excepțională bine pusă la punct, puteau să rezolve cu certitudine mult mai multe cazuri. Să nu uităm că populaţia României se afla încă în rural peste 50%, iar în aceste zone medicul cu accesibilitatea cea mai crescută este medicul de familie. De asemenea, precizez că ultimele cercetări sociologice sau sondaje de opinie, situează medicina de familie ca fiind profesia cu încrederea cea mai crescută din partea populaţiei în România ceea ce ne onorează, în ciuda tutuor problemelor existente până în prezent.

Adresabilitatea pacienților a rămas crescută, eu nu am resimțit o scădere a consultațiilor în cabinet în ultimul an pe perioada stării de urgenţă şi a celor de alertă, iar posibilitatea datorată acestei revoluții tehnologice, prin intermediul telemedicinei, a reţelelor de socializare și a teleconsultației a fost foarte importantă, cel puțin în regiunea de vest a țării. În toată această perioadă medicii de familie din Timiş, au fost conectaţi permanent pe reţelele de socializare, pe grupurile de discuţii ale societăţii profesionale şi ne-am informat permanent în legătură cu problemele sau situaţiile întâmpinate de fiecare dintre noi. Fiind și președintele Societății de Medicină de Familie din Timiș, am avut și o foarte bună colaborare cu toate disciplinele de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, cu care am avut mai multe proiecte în comun. Aceasta este medicina de familie a viitorului, o medicină proactivă, centrată pe pacient, dar desigur că avem nevoie și de o echipă medicală complexă. Nu putem să controlăm noi toate patologiile, motiv pentru care este nevoie de această echipă pentru a controla cât mai bine această multi morbiditate a pacientului cronic vârstnic şi nu numai.

La începutul pandemiei, problema cea mai mare a fost de a obține acele echipamente medicale de protecție, pentru că trebuie să spunem sincer că medicii de familie nu au primit nimic de la statul român, niciun fel de echipament de protecție. Am fost trimiși la război fără arme și fără scuturi. Aceste echipamente, pe lângă faptul că se găseau extrem de greu, au fost la suprapreț și de proastă calitate. În aceste condiții, șansa noastră a fost că am avut la dispoziție această tehnologie și am putut să continuăm consultațiile medicale la distanță cu pacienții Covid-19. Pentru că altfel, monitorizarea acestora ar fi fost extrem de greu de făcut. 

Ne-am organizat şi am încercat cu sprijinul mai multor organizaţii să strângem şi să dotăm cabinetele de medicină de familie din Timiş cu echipamente individuale de protecţie, dezinfectanţi şi lămpi de ultraviolete. Atunci ne-am gândit să colaborăm cu colegii noștri de la alte specialităţi, iniţial de la cardiologie, care ne-au oferit o platformă de monitorizare a pacienţilor la domiciliu și apoi cu cei de la boli infecțioase cu care dezvoltat mai multe proiecte în comun.

Un proiect foarte important a fost Pandemic Controller, realizat de colegii de la Spitalul de Boli Infecţioase prin City Doctors în județul Timiș, în care aveam acces direct la datele pacienților noștri de la Spitalul de Boli Infecțioase, la fișele de evaluare, la informațiile despre investigațiile făcute, la tomografii, la radiografii, la investigațiile biologice, cu recomandările dumnealor. Am putut astfel să monitorizăm foarte bine pacienții, dar mai aveam nevoie de ceva. Aveam nevoie de această asigurare comunitară, a asistenților comunitari sau sociali. Din fericire, în Timiș, am reușit și acest lucru și împreună cu Primăria din Timișoara am creat un proiect mare numit “Oxigen”.

Prin acest proiect, organizații nonguvernamentale, societatea civilă, dar și companiile au făcut donații prin care s-au achiziționat peste 500 de Concentratoare de oxigen şi pulsoximetre. Astfel, am reușit să ținem la domiciliu sub oxigen pacienți cu forme moderate, pentru că acestea erau cazurile majoritare. Prin ONG-uri și servicii sociale ale Primăriei Timişoara pacienţii au primit gratuit prin solicitarea medicilor de familie aceste concentratoare de oxigen şi câte un pulsoximetru pentru monitorizare la domiciliu. Deci, am reușit să dezvoltăm un fel de medicină socială prin colaborarea dintre Societatea Profesională a Medicilor de Familie, Patronatul Medicilor de Familie, Primăria Timișoara, ONG-uri dar și împreună cu celelalte specialități medicale.

Acum avem platforme dezvoltate prin care monitorizăm pacienții direct la domiciliu, în care ei își introduc singuri în sistem date cum ar fi saturația de oxigen, tensiunea, temperatura și astfel putem să facem o adevărată teleconsultație sau telemedicină. Important este să ne folosim imaginația. Pandemia ne-a dat oportunitatea să ne folosim imaginația pentru a ne adapta la astfel de situații limită.

Vine o perioadă, așa cum mulți spun, a “marii resetări”. Eu zic că vine o perioadă a unor mari schimbări în societăţile moderne, şi vă spun cu certitudine că vine o perioadă în care trebuie să facem o analiză sinceră cu toții, în mod special decidenţii politici, iar noi, cei care avem un cuvânt de spus în medicina de familie din România, trebuie să luăm atitudine, să nu mai rămânem în stadiul amorf în care nu mai avem niciun fel de caracter sau de cuvânt, pentru că este o vorbă încetăţenită deja la noi: „Pandemia va trece, caracterele umane vor rămâne!”

Dacă dăm dovadă acum de caracter, de umanitate, trebuie să dezvoltăm această specialitate de medicină de familie, care s-a dovedit a fi prima linie în îngrijirea pacientului, atât la cabinetul medicului de familie, cât și la domiciliul pacientului.  Dacă la ora actuală, cei cărora se adresează în mod special pacienții sunt medicii de familie, în proporție de peste 95%, este foarte interesant de analizat ce au făcut cu aceste incidențe sau prevalențe, spitalele care au secții goale, în sistemul terțiar. Vedem ce se întâmpla în multe dintre spitalele din România în această perioadă care au fost acreditate de diferite organisme naţionale pe sume exorbitante.

Avem un sistem medical vulnerabil, iar dacă nu facem o analiză serioasă, dacă nu reușim să descifrăm ceea ce se întâmplă în sistemul medical românesc și dacă nu încercăm să facem o strategie, pe termen scurt, mediu și lung, în care să implicăm și să motivăm sistemul medical primar riscăm să continuăm în aceeaşi manieră a improvizărilor şi a incapacităţii administrării sau reformării acestui sistem. Medicul de familie este cel care poate să dezvolte această medicină, dar și medicină comunitară care poate să fie complementară şi coordonată de către medicul de familie într-o comunitate locală. Cred că împreună putem contribui la dezvoltarea unui sistem medical modern și în România.

Trebuie să transformăm medicina de familie care este o profesie vocaţională, într-o specialitate de sine stătătoare conform cu pregătirea curriculara a medicului de familie cu multiple atribuţii importante motivată corespunzător în conformitate cu celelalte ţări europene, cu rol preventiv, curativ şi de monitorizare a patologiei acute şi cronice, ca o interfaţă principală între pacient şi sistemul medical, bazată pe o relaţie de încredere reciprocă medic-pacient.

Vremea vorbelor a trecut şi a venit momentul faptelor în care profesioniştii trebuie să fie implicaţi direct în reconstruirea unui proiect sau strategii de sănătate moderne, pentru viitorul copiilor noştri. Resurse umane încă există în România şi este momentul să le implicăm în reformarea structurală şi construirea unui sistem medical modern corelat şi conectat la realităţile din Uniunea Europeană.